Septembrie 2018 – început timid de toamnă în Țara Lăpușului. Dimineață frumoasă la Drăghia, în livada bisericii. Interiorul umbros miroase a busuioc. Tanti Maria ne aduce struguri dulci. Ne povestește câte știe ea din cei 80 de ani trăiți lângă biserică. Cum se aduna mai demult toată suflarea din sat la mica bisericuță. Cum se cânta la sărbători din turn. Cum respirau oamenii… Cum trăiau și povesteau. Doamna Petronela Radu ne invită acasă. În curtea largă ne vorbește de familia ei. De generații, ei sunt cei care îngrijesc cu drag monumentul. Vorbește despre bisericuță cu atâta dragoste, de simți cum tocmai pe acolo trece osia lumii. Ne omenește cu brânză de capră, pâine și horincă veche. În curte se învârte, ca un mareșal, gâscanul Balzac. În nouă ani de viață, a văzut și el multe în lumea asta. Împărțim pâinea cu el și el ne învață cum curge timpul pe aici… rar, legănat, în tihnă… Brânza de capră e extraordinară – cumpărăm și noi să ne facem provizii de drum și să ducem acasă. Domnul Sorin din Drăghia are patruzeci de capre. Vorbim de pășunat, muls, făcut brânză… Colegul nostru se hidratează cu un pahar de lapte proaspăt de capră… și pornim spre Vălenii Lăpușului. Început timid de toamnă, biserici de lemn și oameni frumoși în Țara Lăpușului…
